De toamnă... - I

Cal şi călăreţ

Toţi am fost sau încă suntem nepoţi. Toţi am avut o bunică. Ştiţi voi, una doar a noastră. Una care ne spunea poveşti, care desena cu noi, care îşi făcea griji şi care avea răbdarea să ne facă să mâncăm când nimeni nu reuşea. Toţi am mâncat măcar o dată "cal şi călăreţ" din mâna bunicii. Augusta a mâncat şi ea. Bunica a avut răbdarea şi migala. Dragostea. Defapt, eu cred că din dragoste porneşte tot. Altfel, unde ar mai fi farmecul poveştilor copilăriei?

 

Bătrânul Stejar

Galben

Căsuţa poveştilor

Acolo se ascundeau poveştile. Una după alta. Una lângă alta. Câţiva pitici dormeau lângă o ciupercă, în timp ce vântul stătea pe marginea pleoapei povestind, adiind. Copilul din mine a urcat încet pe scoarţă: hop-hop până sus, iar de acolo, la vale către drumul care duce în lumea fără de sfârşit a copilăriei.

Vizitaţi şi o altă lume magică... lumea văzută de Dungha...

Sburătorul

Mamaia